Tarsierul

 

Tarsierul

Pentru a ajunge la "Magicul Tarsier" va trebui mai întâi să parcurgem un scurt istoric al "Primatelor".

            Primatele sunt cele mai dezvoltate mamifere (din latinescul "prima" - prima/primul). După Prof.  Zicman Feider  primatele formeză un ordin al infraclasei Eutheria.
            Primatele sunt mamifere plantigrade și cu degetul mare opozabil, având la toate membrele câte cinci degete. Majoritatea primatelor au coadă. Creierul este foarte dezvoltat. Aproape toate primatele trăiesc la tropice și subtropice, în păduri. Se împart în primate inferioare și primate superioare.
            Primatele inferioare sunt primate slab dezvoltate, de dimensiuni foarte mici sau mijlocii. Ei trăiesc în Asia și Africa tropicală. La exterior, seamănă cu animale de pradă mici. Din această familie fac parte lemurienii, galago și loris.

            Primatele superioare sunt cele mai dezvoltate primate și includ atât macacii, cât și primatele mari. Macacii trăiesc în pădurile tropicale și savane, trăiesc în grupuri foarte mari și se hrănesc cu hrană vegetală. Ele sunt animale semiterestre, trăind mai mult în copaci. Primatele mari sunt mai dezvoltate și seamănă puțin cu omul (maimuțe antropoide). Au fața fără păr și au urechi mari. Modul lor de locomoție se aseamănă cu cel al omului. Ele nu au coadă. Își construiesc adăposturi în copaci pentru protecție și culcușuri pentru somn. Speciile si subspeciile sunt: Bonobo, Cimpanzeul, Gorila, Urangutanul şi nu în ultimul rând Omul.


       În literatura de specialitate există contradicţi printre primatologi cu privire la plasarea tarsierilor. Mulţi cercetători sugerează că tarsierul ar aparţine mai degrabă antropoidelor. În imaginea ce urmează vom continua să arătăm clasificarea tradiţională.

            Pe culmile cetoase ale muntilor din insula indoneziana Sulawesi, biologii au descoperit una din cele mai mici si cele mai rare specii de primate, despre care se credea ca a disparut in urma cu 80 de ani: tarsierul. Tarsierul mai este numit şi maimuţa spiriduş datorită ochiilor uriaşi şi hipnotizanţi. Este un animal de dimensiuni mici cu ochi enormi, fiecare ochi are aproximativ 16cm diametru, creerul fiind la fel de mare. Motivul pentru care Tarsierul are ochii atat de mari este că, fiind mamifere nocturne, de-a lungul anilor forma ochilor s-a modificat, adaptându-se la stilul de viaţă. Ochii acestui animal sunt lipsiţi de stratul reflectorizant de pe retina vertebratelor (tapetum lucidum). De aceea animaluţul acesta nu-şi poate mişca ochii ci doar gâtul, pe care îl întoarce la 180 de grade, mişcând şi urechile, dar în mod individual. Dimensiunile membrelor la Tarsieri sunt foarte  lungi comparativ cu trunchiul: corespund cu proporţiile broaştelor si lăcustelor. Picioarele prezintă similarităţi cu cele ale broaştelor - tibia şi peroneul sunt aglutinate (tibiofibula), şi de aceea maimuţa este capabilă să sară până la 3 metri distanţă.  Abilitatea de a face astfel de salturi este înlesnită de coapsele lor puternice şi de prelungirea oaselor tarsiene (de aici şi denumirea de “tarsiidae”, care înseamna animale cu oase tarsiene dezvoltate). Ca la majoritatea galago, palmele şi varfurile degetelor sunt prevazute cu umflaturi adezive in forma de penite.Coada este foarte lungă şi puternică: cu ajutorul ei işi menţine echilibrul în timpul saltului. Maimuţa spiriduş este singurul mamifer care are gheare în loc de unghii. În felul acesta se pot ţine mai uşor de copaci, fiind animale care traiesc in paduri dese.
           Tarsierul este acoperit cu o blană cafenie cu nuanţe de galben şi cenuşiu, moale si lânoasă. Greutatea medie pentru un mascul este de 134 de grame, iar pentru o femelă de 117 grame. Nu au mai mult de 15 centimetri înalţime şi pot încapea foarte uşor în palma unui om.  Hrana preferată o constituie insectele, fructele şi reptilele de dimensiuni mici pe care le vânează noaptea, graţie ochilor adaptaţi la vederea nocturnă. Retina, alcătuită numai din celule cu bastonase, le permite tarsierilor să perceapă cele mai mici diferenţe de luminozitate. Perioada de gestaţie este de şase luni, după care femelele fată, de obicei, un pui, pe care îl cară în gură. Încă de la naştere, puiul se poate căţăra în copaci, iar la două luni işi păraseşte mama.
Tarsierilor nu le place captivitatea, iar cand sunt inchisi, se ranesc sau chiar se omoara din cauza stresului.
            Tarsierilor nu le place captivitatea, iar cand sunt inchisi, se ranesc sau chiar se omoara din cauza stresului.